”Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafon

    E cartea ce mă ține trează deja de câteva nopți, nu că n-aș avea suficientă îndrăzneală de a o diseca dintr-o înghițitură, dar pur și simplu e demențială când știi că abia așteapă venirea serii, ca să ți se deschidă cu tot fluidul lipicios, din care tu te tot înfrupți. 
  Această carte mi-a întărit convingerea că ”esențele tari se țin în sticluțe mici” și se servesc cu picătura. Subiectul e de-a dreptul  sculptat cu meticulozitatea artistului pasionat de misterele existențialiste, reverberate într-o manieră subtilă și dinamică, în acelaș timp.
Acțiunea are loc pe la mijlocul secolului XX, în Barcelona, iar descrierile detaliate ale lui Zafon privind atmosfera acelor vremuri și orașul te ajută să intri mult mai ușor în pielea personajelor și atmosfera citadină a secolului XX. Misterul și întâmplările terifiante fac din romanul lui Zafon o adevărată operă gotică care te înspăimântă pe moment ce înaintezi în lectură.