Recenzii de carte

  Romanul este recomandat de o potrivă adolescenților, dar și adulților. Mai ales adulților care au în grijă un adolescent tipic, pentru că, da, Doc este un adolescent tipic vârstei sale. Are preocupări firești copilului de 15 ani și nevoi care l-ar ajuta să depășească criza de vârstă pe care o tranzitează. Doc trăiește lipsit de atenția părinților, preocupați de grijile cotidiene, mai mult decât de copiii lor. Cufundați în rutina zilnică, aceștea își îndeplinesc obligațiile ca niște roboți, fără a lăsa la iveală dragostea ce le-o poartă copiilor.   Băiatul de 15 ani, trăiește o dramă personală, pe lângă lipsa de comunicare cu părinții, acestuia îi mai lipsește și un mediu propice dezvoltării personale. Percepe dezinteresul lumii, față de persoana sa ca pe ceva neînțeles. Ajunge să-și dorească moartea, poate ast ai-ar determina pe părinți să-i ia în seamă nevoile fundamentale.    Cartea te bulversează și te înfioară, mai ales dacă ai acasă un adolescent ca Doc: sensibil și introv

      E primul roman pe care l-am citit de această autoare. E opera care m-a primit în atmosfera unui basm de la țară, în care grijile cele mai banale sunt preocupări de viață importante.       Cartea mi-a confirmat convingerea că veșnicia s-a născut la sat, așa cum spunea Blaga. Ceea ce a uitat Blaga să specifice, e că acestă veșnicie rezistă timpului dacă nu i-au fost încălcate cele mai uzuale principii de viață: părinți  împliniți -copii  fericiți; cinstea și bunătatea oamenilor ce-l populează, la loc de cinste să fie etc. Alt aspect omis de poetul ”mut ca o lebădă” e că valul exilării de sărăcie și neputință se va răsfrânge și asupra veșniciei arfetipale, ascunsă în ”tainițile” sfinte a omului simplu.    Povestea Cristinei m-a durut până la sânge, așa cum mă doare și povestea de viață a miilor de copii condamnați să se maturizeze de timpuriu, în lipsa părinților, plecați la muncă în străinătate. Cristina este prototipul copilului matur în care convețuiește un întreg destin. Ea

   Am descoperit-o odată cu întregul univers druțian. E lucrarea de o amploare poetică deosebită, deși se încadrează în categoria operelor dramatice.  Doina este întemeiată pe motive și simboluri sugestive: ninsoarea, aparatul de radio, doina, dar și a trecerii omului prin această viață care îi dă posibilitate sufletului să ducă atât cât poate ele să ducă, lăsându-l  să reflecteze la rostul unor bunuri existențiale.   Prin personajul imaginar, năluca, Druță evocă măreția incontestabilă a cântecului nostru popular, amintindu-ne de tezaurul de preț pe care suntem datori să-l prețuim. Doina are grijă să coboare în sufletul omului răscolit de soartă și nevoile ei. E o terapie pentru cei aflați la ananghie și o binecuvântare pentru omul îndrăgostit de miresmele splendide a plaiului mioritic. Doina coboară în casa lui Tudor Mocanu după lungi rătăciri, dar odată ajunsă are grijă să-i amintească acestuia de menirea și rostul omului pe pământ. Îl îndeamnă să-ți deschidă sufletul în fața

       Am promis ceva mai devreme să vin cu câteva impresii despre cea mai recentă carte, recomandată de Note de carte-"Pădurea norvegiană ". Am citit- o cu sufletul la gură ,deşi initial mi s-a părut o carte searbădă şi rece. Ştiind că aparențele înşeală, am continuat s-o citesc si am descoperit o carte vie , cu trăiri zbuciumate şi poveşti zguduite de celebra melodie" Pădurea norvegiană". Personajul, un bărbat de 37 de ani?retrăieşte momentele ce l-au fericit cândva, se lasă purtat de unda neantului greu şi de clipele de viață siropoasă de cândva din care îşi alimentează ființa. Cartea abordează probleme psihologice , care necesita o analiză profundă despre viață şi sensul ei.  Subiectul e unul actual, despre moarte si iubire ,care se încheie mai mult sau mai puțin optimist.Chiar trist , aş cataloga acest final. Am citit cartea pentru a-mi demonstra că fiecare subiect de roman este o poveste de viață din care se poate de învățat .Voi afirma cu certitudine: e

Citesc " Saşenka" de Simon Sebag Montefiore datorită recomandărilor, recenziilor de pe grup . E o experientã lecturală inedită. La fel de inedit si subiectul, pe care încercam, pe cât e posibil, să-l ignor ori de câte ori îmi ieşea în cale( recunosc, mi-e rusine).De data asta, însă nu am reuşit. Ați fost mult prea convingători: e o carte ce-şi merită toți cititorii. Da! aţi avut dreptate. Subiectul incitant şi dinamic te ține înarmat asemeni unui soldat la datorie.    Desi sunt încă la început, personajul Saşenka m-a copleşit, oferindu-mi cea mai temerară lecție de curaj, devotament şi iubire nemarginită pentru patria sa. O patrie aflata sub asediul unui imperiu devorator de oameni, de destine...   Din prima, am înteles ca societãtii noastre îi lipseşte asemenea tineri înverşunaţi, desi lor le apartine lumea.

"Toate bufnițele" de F.Florian- o altfel de lectură! 💞 Vi s-a întâmplat să vă simțiți persecutat şi neputincios în fața unei dorințe? Eu da! Imi doream, cu nesupusă forţă, să îmbrățişez, la propriu, aceasta "amintire din copilărie" scrisă, cu multă lumină şi vibrație interioară. Într-un final, dorințele arzătoare se materializează: elefant.md, mi-a arătat că o are în stoc şi aşa a început "aventura" mea şi goana după bufnițe. Am tot căutat conexiunea dintre pasărea nocturnă- buha şi subiectul în sine. Suptila codificare a celor două, face ca povestea, cu două fire narative, să cutremure şi să placă în acelaşi timp. Iar, prin, cele două personaje: Luci şi Emil, Filip Florian "aduce laolaltă raiul copilăriei şi iadul comunist, într-o poveste a mai multor povești, care se găsesc și împreună anihilează toată tristețea, spre a deschide porțile bucuriei". Lectura romanului este/ a fost cea mai frumoasă "zăbavă" din vara aceasta şi o recomand

     Este un roman-recviem despre  virtuozul muzician, compozitor Eugen Coca, scris de scriitorul basarabean Ion Anton. Este o îmbinare armonioasă dintre realitate și ficțiune.     Romanul debutează cu relatarea ultimelor zile din viața compozitorului şi a familiei acestuia şi continuă cu drama vieții şi a morții a omului Eugen Coca, relatate din perspectiva sufletului, íncă neurcat la cer, 40 de zile.    Cartea este impresionantă anume prin această formă de abordare a subiectului, care  ne sensibilizează , ne captivează prin măreția personalității lui E.Coca, dar şi  ne întristează de o potrivă, prin drama vieții, trăită din copilărie până la moarte de muzician.     Datorită perspicacității şi respectului neîntinat al  autorului fată de creația muzicală a lui Eugen Coca, sufletul sub chipul unui fluturaş, m-a purtat prin cele mai dosnice ulicioare ale dealului Sorocii, am reuşit să văd sufletul bun al romilor, alinat de muzica lăutărească şi taraful tatălui compozitorului. Am fo