”Doc” de Nicolae Esinencu

-

  Romanul este recomandat de o potrivă adolescenților, dar și adulților. Mai ales adulților care au în grijă un adolescent tipic, pentru că, da, Doc este un adolescent tipic vârstei sale. Are preocupări firești copilului de 15 ani și nevoi care l-ar ajuta să depășească criza de vârstă pe care o tranzitează.
Doc trăiește lipsit de atenția părinților, preocupați de grijile cotidiene, mai mult decât de copiii lor. Cufundați în rutina zilnică, aceștea își îndeplinesc obligațiile ca niște roboți, fără a lăsa la iveală dragostea ce le-o poartă copiilor.
  Băiatul de 15 ani, trăiește o dramă personală, pe lângă lipsa de comunicare cu părinții, acestuia îi mai lipsește și un mediu propice dezvoltării personale. Percepe dezinteresul lumii, față de persoana sa ca pe ceva neînțeles. Ajunge să-și dorească moartea, poate ast ai-ar determina pe părinți să-i ia în seamă nevoile fundamentale.
   Cartea te bulversează și te înfioară, mai ales dacă ai acasă un adolescent ca Doc: sensibil și introvert.
Subiectul e unul sensibil și se vrea tratat ca atare.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kinderland de Liliana Corobcă

-
Imagine
      E primul roman pe care l-am citit de această autoare. E opera care m-a primit în atmosfera unui basm de la țară, în care grijile cele mai banale sunt preocupări de viață importante.       Cartea mi-a confirmat convingerea că veșnicia s-a născut la sat, așa cum spunea Blaga. Ceea ce a uitat Blaga să specifice, e că acestă veșnicie rezistă timpului dacă nu i-au fost încălcate cele mai uzuale principii de viață: părinți  împliniți -copii  fericiți; cinstea și bunătatea oamenilor ce-l populează, la loc de cinste să fie etc. Alt aspect omis de poetul ”mut ca o lebădă” e că valul exilării de sărăcie și neputință se va răsfrânge și asupra veșniciei arfetipale, ascunsă în ”tainițile” sfinte a omului simplu.    Povestea Cristinei m-a durut până la sânge, așa cum mă doare și povestea de viață a miilor de copii condamnați să se maturizeze de timpuriu, în lipsa părinților, plecați la muncă în străinătate. Cristina este prototipul copilului matur în care convețuiește un întreg destin. Ea
Citiți mai multe

”Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafon

-
Imagine
    E cartea ce mă ține trează deja de câteva nopți, nu că n-aș avea suficientă îndrăzneală de a o diseca dintr-o înghițitură, dar pur și simplu e demențială când știi că abia așteapă venirea serii, ca să ți se deschidă cu tot fluidul lipicios, din care tu te tot înfrupți.    Această carte mi-a întărit convingerea că ”esențele tari se țin în sticluțe mici” și se servesc cu picătura. Subiectul e de-a dreptul  sculptat cu meticulozitatea artistului pasionat de misterele existențialiste, reverberate într-o manieră subtilă și dinamică, în acela ș timp. Acțiunea are loc pe la mijlocul secolului XX, în Barcelona, iar descrierile detaliate ale lui Zafon privind atmosfera acelor vremuri și orașul te ajută să intri mult mai ușor în pielea personajelor și atmosfera citadină a secolului XX. Misterul și întâmplările terifiante fac din romanul lui Zafon o adevărată operă gotică care te înspăimântă pe moment ce înaintezi în lectură.
Citiți mai multe